ignóbil


ignóbil
ignóbil (del lat. «ignobĭlis»; ant.) adj. Innoble.

Enciclopedia Universal. 2012.

Mira otros diccionarios:

  • ignobil — IGNÓBIL, Ă, ignobili, e, adj. (livr.) Josnic, infam, mârşav, abject. – Din fr. ignoble, lat. ignobilis. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Ignobil ≠ nobil, onest Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  IGNÓBIL adj …   Dicționar Român

  • ignóbil — adj. 2 g. Não nobre; baixo, vil, desprezível …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • Decima Flottiglia MAS — Active March 1941–September, 1943 Country  Italy …   Wikipedia

  • ignobilmente — adv. De modo ignóbil.   ‣ Etimologia: ignóbil + mente …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • innoble — ► adjetivo 1 Que no es noble: ■ es una acción innoble por su bajeza y falsedad. SINÓNIMO indigno ANTÓNIMO noble 2 Que es despreciable y vil: ■ es una persona innoble capaz de las más tremebundas fechorías. SINÓNIMO …   Enciclopedia Universal

  • plebe — plè·be s.f. 1. TS stor. in Roma antica, parte della popolazione libera non appartenente al patriziato, priva in origine di molti diritti politici e civili 2a. CO estens., spreg., la parte della popolazione socialmente e culturalmente più… …   Dizionario italiano

  • nedemn — NEDÉMN, Ă, nedemni, e, adj. Care nu este demn, nu este la înălţimea aşteptată; nevrednic. – Ne + demn (după fr. indigne). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Nedemn ≠ demn, vrednic Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  NEDÉMN …   Dicționar Român

  • nobil — NÓBIL, Ă, nobili, e, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. Care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegaţie; capabil de sentimente înalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onorează, care pune într o lumină favorabilă pe… …   Dicționar Român

  • ticălos — TICĂLÓS, OÁSĂ, ticăloşi, oase, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care comite fapte reprobabile; nemernic. 2. (înv.) (Persoană) care se găseşte într o stare jalnică; (om) vrednic de milă, sărman, nenorocit. – Ticală (înv. mizerie , et. nec.) + suf.… …   Dicționar Român

  • baixo — adj. 1. Que tem menos altura que a ordinária ou a que é conveniente. ≠ ALTO, ELEVADO, GRANDE 2. Que está a pouca altura em relação ao solo ou em relação ao nível do mar (ex.: voo baixo). ≠ ALTO 3. Que tem pouca profundidade (ex.: a margem do rio… …   Dicionário da Língua Portuguesa


Compartir el artículo y extractos

Link directo
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.